Vertebrele coloanei lombare sunt amortizate de discuri intervertebrale care sunt alcătuite din 2 părți: inel fibros (o capsulă sau inel exterior dur) și nucleu pulpos (un miez interior, spongios).
În mod normal, aceste discuri intervertebrale acționează ca amortizoare pentru coloana vertebrală și sunt esențiale în menținerea coloanei vertebrale flexibile.
Activitățile zilnice asupra coloanei vertebrale forțează suprafața exterioară în timp, astfel, discurile se deteriorează prin uzură sau prin traumatism ducând la hernia de disc.
Hernia de disc poate apărea în orice parte a coloanei vertebrale, dar cel mai adesea afectează coloana lombară.
Presiunea exercitată de hernia de disc asupra ligamentului longitudinal și iritația cauzată de inflamația locală are ca rezultat dureri de spate localizate.
Durerea radiculară lombară apare atunci când materialul discului exercită presiune sau intră în contact cu sacul tecal sau rădăcinile nervoase lombare, ducând la ischemie și inflamație a rădăcinii nervoase. Inelul fibros este mai subțire pe aspectul posterolateral și lipsit de sprijin din partea ligamentului longitudinal posterior, făcându-l vulnerabil la hernii.
Datorită apropierii rădăcinii nervoase, o hernie posterolaterală este mai probabil să ducă la compresia rădăcinii.
Aproximativ 80% din populație suferă, de-a lungul vieții, un episod de lombalgie.
Cunoașterea corectă a anatomiei rădăcinilor nervoase și a herniilor de disc lombare ar permite o interpretare adecvată a constatărilor clinice asociate cu această afecțiune.
Radiculopatia asociată herniei de disc lombare variază în funcție de tipul de hernie și de nivelul la care a apărut hernia.
Rădăcina nervoasă L1 iese pe foramina L1-L2, evaluată cu un reflex cremasteric (masculin). Când este comprimat de o hernie de disc, provoacă durere. Pierderea senzorială în regiunea inghinală cauzează rareori slăbiciune în flexia șoldului.
Rădăcinile nervoase L2 și L3 ies la foramina L2-L3 și respectiv, L3-L4. Simptomele se agravează cu strănutul, tusea sau îndreptarea picioarelor. Rădăcina nervoasă L4 iese pe foramina L4-L5.
L4 are un reflex evaluat cu un reflex patelar. Când este comprimat de o hernie de disc, provoacă dureri de spate care iradiază în partea anterioară a coapsei și în partea medială a piciorului, însoțită de pierderea senzorială în aceeași distribuție, slăbiciune în flexia și aducția șoldului, slăbiciune în extensia genunchiului și slăbiciune reflexă.
Rădăcina nervoasă L5 iese pe foramina L5-S1. Când este comprimat de o hernie de disc, provoacă dureri de spate care iradiază în fese, coapsa laterală, gambe laterale, partea dorsală a piciorului și degetul mare. Există o slăbiciune în abducția șoldului, flexia genunchiului, flexia dorsală a piciorului, flexia dorsală a degetului mare, inversarea piciorului și eversiune. Pacienții prezintă scăderea reflexului semitendinos/semimembranos.
Slăbiciunea în flexia dorsală a piciorului face dificil mersul pe călcâie. Radiculopatia cronică L5 poate provoca atrofia extensorului scurt al degetelor și a tibialului anterior al piciorului anterior. Rădăcina nervoasă S1 iese pe foramina S1-S2, evaluată cu reflexul lui Ahile.
Când este comprimat cu o hernie de disc, se prezintă cu durere sacrată sau fesieră care iradiază în coapsa posterolaterală, gambe, picior plantar sau lateral.
Pierderea senzorială la nivelul părții laterale a gambei sau a regiunii plantare a piciorului. Există slăbiciune la flexia plantară a piciorului, extensia șoldului și flexia genunchiului. Slăbiciunea în flexia plantară a piciorului determină incapacitatea de a merge în vârful picioarelor. De asemenea, poate provoca incontinență urinară, fecală și disfuncție sexuală.
Descriere
Un disc începe să hernieze atunci când nucleul său pulpos se împinge împotriva inelului său exterior din cauza uzurii sau a unei leziuni traumatice. Această presiune asupra inelului exterior pune presiune pe măduva spinării și a rădăcinilor nervoase locale.
Nu numai că aceasta este o compresie mecanică a nervilor, dar materialul discului eliberează și iritanți chimici care contribuie la inflamarea nervilor.
Când o rădăcină nervoasă este iritată, poate exista durere, amorțeală și slăbiciune la unul sau ambele membre inferioare, o afecțiune numită sciatică.
Cauză
Adesea, rezultatul uzurii naturale a coloanei vertebrale cauzate de vârstă produce osteofite care pot provoca hernia de disc. Acest proces se numește degenerare a discului.
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, conținutul de apă din discuri scade și discurile devin mai puțin flexibile. Discurile încep să se micșoreze, iar spațiile dintre vertebre se îngustează. Acest proces normal de îmbătrânire face discurile mai predispuse la hernie. Un eveniment traumatic sau o suprasolicitare locală poate provoca, de asemenea, o hernie de disc.
Factori de risc
Anumiți factori pot crește riscul de hernie de disc. Aceștia pot ține de:
- Gen
Bărbații, față de femei, sunt predispuși încă de la vârsta de 20 de ani. - Mișcări necorespunzătoare. Folosirea mușchilor spatelui în locul picioarelor pentru a ridica obiecte grele poate provoca o hernie de disc. Răsucirea în timp ce ridicați un obiect greu poate constitui un factor major de risc. Ridicarea cu picioarele, nu cu spatele vă poate proteja coloana vertebrală.
- Greutate
Excesul de greutate proprie (obezitatea) sau ridicatul altor obiecte pune o presiune suplimentară asupra discurilor lombare. - Activități repetitive
Activități care încordează coloana vertebrală. Unele locuri de muncă necesită ridicare, tragere, împingere, îndoire sau răsucire constantă. - Conducerea frecventă
Statul pe scaun pentru perioade lungi de timp, plus vibrațiile drumului în mașină. - Stil de viață sedentar
Exercițiile fizice regulate sunt importante în prevenirea multor afecțiuni medicale, inclusiv a herniei de disc. - Fumatul
Acest viciu scade aportul de oxigen către disc și provoacă o degenerare mai rapidă. - Procesul natural de îmbătrânire
Procesul natural de îmbătrânire duce la pierdere continuă de apă și proteine de pe disc. - Predispoziția genetică
Trebuie precizat că predispoziția genetică reprezintă un factor de risc.
Simptome
În cele mai multe cazuri, durerea de spate este primul simptom al herniei de disc. Această durere poate dura câteva zile și poate fi asociată cu următoarele simptome:
- Sciatică
Aceasta este o durere ascuțită, adesea fulgerătoare, care se extinde de la coloana lombară, fese, urmând un traiect posterior al coapsei până la nivelul degetelor membrului inferior afectat. - Amorțeală
Amorțeală sau senzație de furnicături la nivelul piciorului. - Scăderea forței musculare
Hernia de disc se resimte și prin scăderea forței musculare la nivelul membrului inferior afectat. - Instabilitatea
Un pacient cu hernie de disc este afectat de instabilitatea locomotorie. - Pierderea controlului vezicii urinare sau intestinului
Acest lucru este extrem de rar și poate indica o problemă mai gravă numită sindromul cauda equina. Această afecțiune este cauzată de comprimarea rădăcinilor nervilor spinali și necesită îngrijire medicală imediată.
Examinare clinică
O examinare neurologică atentă și amănunțită poate ajuta la localizarea nivelului de hernie de disc lombară. Astfel, cel mai cunoscut test de examinare neurologică a unui pacient cu dureri lombare constă în ridicarea membrului inferior încet, progresiv, fără să flecteze genunchiul, cu pacientul în decubit dorsal.
Testul este pozitiv atunci când reproduce simptomele pacientului (durere și parestezie) la un unghi mai mic de 45 de grade cu radiații sub genunchi (semnul Lasegue). Este cel mai util în diagnosticarea radiculopatiilor L4, L5 și S1.
Investigații imagistice și de laborator
1. Teste de laborator
Viteza de sedimentare a eritrocitelor și proteina C reactivă sunt markeri inflamatori și sunt solicitați dacă sunt suspecți pentru o afecțiune inflamatorie cronică sau o cauză infecțioasă ca etiologie. Hemoleucograma completă este utilă atunci când se suspectează o infecție sau malignitate.
2. Examinare cu raze X
Examinarea radiologică este testul imagistic de primă intenție efectuat în discopatiile lombare. Această examinare ne conferă informații legate de alinierea coloanei vertebrale, a modificărilor degenerative și detectarea fracturilor. Spațiul intervertebral îngustat, osteofitele și scolioza compensatorie sugerează de obicei o hernie de disc lombară.
3. C.T. Computer tomograf
Este investigația imagistică cea mai elocventă pentru structurile osoase ale coloanei vertebrale. Astfel, permite evaluarea herniei de disc sau a oricărui proces patologic care poate duce la pierderea sau la distrugerea osoasă, dar nu permite vizualizarea rădăcinilor nervoase. Mielografia CT este modalitatea imagistică de selecție pentru vizualizarea herniei de disc la pacienții cu contraindicații pentru un RMN.
4. R.M.N. Rezonanță magneto-nucleară
Este studiul standard de aur pentru confirmarea herniei de disc cu o acuratețe diagnostică de 97%. De asemenea, conferă informații deosebit de importante referitoare la țesuturile moi. RMN-ul este mai eficient decât CT în distingerea etiologiilor inflamatorii, maligne sau inflamatorii ale herniei de disc.
Management și tratament
Principalele simptome includ rigiditatea și durerile lombare.
În cazurile ușoare se recomandă: fizioterapie, masaj.
Medicamentele sunt primele abordări care trebuie încercate. Cazurile mai severe de hernie de disc lombară sunt tratate cu injecții sau cu intervenții chirurgicale.
În funcție de gradul de uzură și de compresie a coloanei lombare, medicul poate recomanda următoarele tipuri de tratamente:
- kinetoterapia care se axează pe mobilizarea și pe tonifierea mușchilor și îmbunătățirea posturii.
- căldura și masajul pot ameliora simptomatologia.
- orteza lombară poate limita mișcarile coloanei și poate ajuta mușchii încordați să se relaxeze.
- medicamente antialgice, antiinflamatoare și decontracturante.
Pentru cazurile mai severe se recomandă intervenția chirurgicală. Chirurgia coloanei vertebrale este complexă și poate implica o recuperare îndelungată.
În cadrul clinicii Orto Oxacell se practică terapia prin injectare care implică tratamentul cu terapii bio-regenerative bazate pe celule stem și factori de creștere, activăți de laseri medicali având rol de activare celulară, antiinflamator și antialgic.
Tratamentul cu celule stem se bazează pe proprietatea acestora de a se autoregenera producând “copii identice ale țesutului în care au fost implantate“.
Faptul că se pot diferenția în celule mature, fiecare cu structura și cu funcțiile specifice țesutului în care au fost implantate, asigură astfel “capacitatea organismului de a-și reînnoi și repara țesuturile proprii”.
În urma tratamentului se va observa diminuarea sindromului dureros și o îmbunătățire vizibilă a mobilității membrelor superioare afectate.
Un astfel de tratament nu implică niciun fel de risc și, de asemenea, nu are reacții secundare, alergene sau alte contraindicații.
Contact
Pentru orice informații despre terapiile specifice clinicii noastre și/sau pentru programări, personalul nostru de specialitate vă stă la dispoziție, de luni până vineri, între orele 09:00 – 17:00, la următoarele date de contact:
Personal la:
Clinica Orto Oxacell
str. Doctor Marinoiu 15B, cod poștal 130037
Târgoviște, Județul Dâmbovița – România
- Online la email: office@ortooxacell.ro
sau la: - Telefon:
0723 267 322
0769 606 620
0723 215 111